8-14 iulie 2002. Pentru mulţi, această săptămīnă a fost poate cea mai frumoasă tabără sau excursie din liceu. Ea a fost mult aşteptata continuare a unor minunate aventuri nebuneşti, ce au īnflorit sporadic pe parcursul anului şcolar 2001-2002.

Īn după-amiaza zilei de 8 iulie 2002, trenul personal a oprit īn obscura localitate Ucea. Numărul vianiştilor care au coborīt din acesta atingea, cu aproximaţie, cota 90. Transportul "oilor" la cabană s-a efectuat prin intermediul a două mijloace ce funcţionau pe bază de motorină. Condiţiile īn care s-a călătorit au fost mult deasupra celor din anul precedent, din Retezat (cel puţin aşa au stat lucrurile īn camionul fără acoperiş, īn celălalt... şuncile presate au stat bine conservate).

Drumeţiile au fost unice: cu telecabina ori pe Transfăgărăşan, cu autostopul sau la picior agale. Neuitate au fost jnepenişurile gigantice, focul din ultima seară, mizeria de pe sub-paturi, īnghesuiala, dar, mai ales cabanierul nebun. Acest dictator cu faţă umană, īnalt ca ursul cu ochelari de sudură, se proptea īn uşile camerelor şi dădea stingerea la ora 22.00, īi sechestra pe copii īn sala de mese, iar īn ultimele 3 zile a insistat să cazeze confortabil un autocar plin cu unguri. Dar toate acestea au făcut ca această tabăra să fie mai specială, mai frumoasă şi autentică. Īn acea vară a luat naştere şi prima variantă a acestui site.