Cu bicicleta la Mănăstirile Cernica şi Pasărea

- 28 septembrie 2010 -

Marti, 28 septembrie, a fost ultima zi cu soare din aceasta luna. Dupa ce am avut o experienta ploioasa in Paring (revenind acasa prematur, dupa doar doua zile), Cristina, Andrei si cu mine decidem sa bagam o tura de circa 60 km pe un traseu in jurul Bucurestiului. Planuri pe Bikemap.net, calcule, harti tiparite, o mica verificare la vehicul si totul este pregatit. Ne intilnim la ora 11.45 la Doamna Ghica colt cu Sos. Colentina, pornesc GPS Logger-ul pentru a putea vedea, acasa, pe unde am ratacit traseul si ii dam pedale.
 

Ne oprim putin dupa doar 50 m pentru ca lui Andrei ii sare stopul la o coborire brusca de pe bordura. Ne indreptam spre Cora Pantelimon, dupa care urmam indicatorul drumului spre Cernica, ignorind semnul de accesul interzis, plasat acolo din pricina lucrarilor de asfaltare. Utilajele si sapaturile nu ne pun probleme prea mari, trecem repede pe linga ele, dupa un pic de off-road. Pina la Cernica, soseaua judeteana 301 este proaspat turnata. La scurt timp dupa ce intersectam centura Bucurestiului, unde luam fata unor TIR-uri, urmind drumul cu prioritate, poposim la Manastirea Cernica. Coborim pina la malul lacului, iar Andrei savureaza o tigara. Pina la Manastirea Cernica am parcurs, de la punctul de intilnire, o distanta de 14 km.
 

Revenim in DJ 301 si pedalam pina in comuna Fundeni, unde asfaltul se transforma in drum de pietris. Incepem sa cautam ruinele bisericii din Fundeni-Frunzanesti si ne invirtim un pic pe ulitele satului. Ajungem linga biserica, dar constatam ca nu putem ajunge la ea decit sarind niste garduri. Preferam sa lasam pe alta data inspectarea ruinelor si ne continuam traseul stabilit. Traversam un lac si cotim la stinga pe DJ 100 spre Branesti. Dupa ce paraseste comuna Fundeni, drumul este de pamint si trece la un moment dat pe linga padurea Baleanca. Ne reintilnim cu asfaltul in satul Vadu Anei, dupa care ne oprim in comuna Branesti, pe marginea soselei, pentru a lua o mica gustare (din traista, bineinteles).
 

Terminam de halit, iar la 15.15 punem rotile in miscare. Intersectam DN 3, apoi strabatem satul Pasarea. La bifurcatia care se face catre Cozieni (la stinga) si satul Piteasca (la dreapta), Cristina experimenteaza mersul fara miini. Cum drumul este un pic la vale, iar in intersectie este presarat niste pietris, deznodamintul nu este deloc imprevizibil. Contactul dintre Cristina si asfalt se soldeaza cu un genunchi julit destul de serios. Ne indreptam spre Manastirea Pasarea pentru odihna si pentru a spala piciorul lovit. Maicutele de la Pasarea o ajuta pe Cristina, oferindu-i bandaj, dezinfectind rana cu niste betadina si cu un praf misterios folosit la sterilizarea porcilor dupa castrare.
 

Cu genunchiul pansat, ne continuam drumul, iar din comuna Ganeasa urmam DJ 300, prin Moara Domneasca. Vintul devine un obstacol care nu ne mai paraseste pina in Bucuresti. Ultima parte a calatoriei o efectuam pe DN 2, infruntind vintul si masinile de pe soseaua aglomerata.
 

La 17.20 ajungem inapoi la intersectia strazii Doamna Ghica cu Sos. Colentina. Au trecut 5 ore si jumatate si am parcurs 63 km. Mai jos puteti urmari track-ul GPS al calatoriei noastre.